Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață a scriitorului Mircea Tomuș.
Mircea Tomuș (9 ianuarie 1934, Mociu/Cluj – 28 martie 2022, Avrig/Sibiu).
Critic şi istoric literar, prozator. Facultatea de Filologie din Cluj (1955).
Debut absolut în 1955 în Steaua.
Premiul „Bogdan Petriceicu Haşdeu” al Academiei Române, 1965. Premiul de critică al Uniunii Scriitorilor, 1973.
Volume: Gheorghe Şincai. Viaţa şi opera, monografie, 1965; Cincisprezece poeţi, critică literară, 1965; Carnet critic, 1969; Efigiile naturii, antologia pastelului românesc, 1971 (în colab.); Răsfrângeri, critică literară, 1973; Istorie literară şi poezie, 1974; Opera lui I.L. Caragiale, vol. I, 1977; Mihail Sadoveanu. Universul artistic şi concepţia fundamentală a operei, 1978; Mişcarea literară, 1981; Întoarcerea, roman, 1983; Romanul romanului românesc, 1999, 2000; Teatrul lui Caragiale dincolo de mimesis, 2002; Caragiale după Caragiale, 2004; Aripile demonului, roman, 1-5, 2007-2019.
După 2013, scoate o serie de micro-monografii: Pentru un alt Caragiale; Secretul cailor de Curtea-Veche; Un text ascuns în romanul „Ion” de Liviu Rebreanu; Enigma Otiliei sau amurgul unei lumi fără taţi; O mitologie a unor atrizi moderni în romanele Hortensiei Papadat-Bengescu; Creangă romancier?; Pe urmele unui fabulos roman iniţiatic etc.
Traduceri: Pierre Francastel, Realitatea figurativă (Elementele structurale de sociologie a artei), pref. Ion Pascadi, 1972.
Pentalogia transilvană Aripile demonului îl consacră ca prozator de raftul întâi.
„Romanul, de respiraţie epopeică, va fi un reper important pentru o analiză spectrală a Transilvaniei din ultimul secol. Meritul exemplar al acestei «totalităţi extensive», cum definea Georg Lukács epopeea, rezidă în modul cum naratorul prelungeşte şi mai ales împleteşte performanţele de viziune din triada clasică: Pavel Dan – Ion Agârbiceanu – Liviu Rebreanu.” Mircea Muthu
