S-a stins din viață Ion Gheorghe, poet și eseist din prima linie valorică a generației ’60.
Născut pe 16 august 1935, la Florica, în județul Buzău, a făcut Școala Pedagogică din Buzău, iar apoi a urmat Școala de Literatură „Mihai Eminescu“ din București, alături de nume precum Nicolae Labiș, Lucian Raicu, Radu Cosașu, Florin Mugur, Gheorghe Tomozei.
A absolvit, în 1970, și Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității București.
A lucrat în redacțiile revistelor „Albina“, „Drumul belșugului“, „Luceafărul“, după Revoluție fiind funcționar la Ministerul Culturii și atașat cultural la Ambasada României din Beijing.
A debutat cu versuri în 1951, în „Viața Buzăului“, și editorial în 1957, cu volumul Pâine și sare.
A primit Premiul Uniunii Scriitorilor, pe cel al Academiei Române, precum și Premiul Asociației Scriitorilor din București.
Opera lui numără volume precum Căile pământului (1960), Nopți cu lună pe Oceanul Atlantic. Scrisorile esențiale (1966), Zoosophia (1967), Vine iarba (1968), Cavalerul trac (1969), Noimele (1976), Elegii politice (1980), Muzaios (2001).
În cuvintele lui Nicolae Manolescu, „Ion Gheorghe rămâne un poet remarcabil, neîndoielnic unul din cei mai importanți ai generației lui“.