Corneliu Antoniu s-a născut la Craiova, în 1940, din părinţi bucovineni. A lucrat ca şef de staţie meteo, maistru instructor, diriginte de şantier, director de cinematograf. A fost licenţiat în filosofie al Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi, decorat cu Meritul Cultural în rang de Cavaler, Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi.Corneliu Antoniu s-a născut la Craiova, în 1940, din părinţi bucovineni. A lucrat ca şef de staţie meteo, maistru instructor, diriginte de şantier, director de cinematograf. A fost licenţiat în filosofie al Universităţii „Dunărea de Jos”, Galaţi, decorat cu Meritul Cultural în rang de Cavaler, Cetăţean de Onoare al Municipiului Galaţi.
A debutat editorial în 1978, cu volumul Ascunsa ninsoare, la Editura Cartea Românească.
În 1987 a declarat greva foamei în semn de protest față de nerespectarea drepturilor omului în România, fiind deținut și apoi lipsit de dreptul de a se angaja. Ca urmare, în 1990, a cerut azil politic în Belgia, de unde s-a întors în țară, în 1996. În 1997 a fondat, la Galaţi, revista literară „Antares”, care apare sub egida Uniunii Scriitorilor din România. În acelaşi an a instituit Ordinul Internaţional al Cavalerilor Danubieni. A fost director al Festivalului Internaţional „Serile de literatură ale revistei Antares” şi director executiv al Fundaţiei şi al Editurii Antares.
După volumul de debut, a mai publicat volume de versuri și un roman: Supunerile, 1982; Fluturele de diamant, 1986; Amintiri din Pădurile de Miconia, 1991; Adio KAP-BLANK (roman), 1996; fructedemare@yahoo.rom, 2010; Strada portului, 2011; Obiecte de inventar, 2012.
Corneliu Antoniu a fost președintele Filialei Sud – Est a Uniunii Scriitorilor de la înființarea acesteia și membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor.
Prin dispariția lui Corneliu Antoniu, poezia română pierde un talentat și devotat practicant al ei, iar lumea literară, în mijlocul căreia a fost o prezență activă, suferă o grea pierdere.