A trecut în neființă prozatorul, publicistul, dramaturgul și sculptorul de excepție Aurel Gheorghe Ardeleanu.
Născut la 26 aprilie 1936, în Timişoara, a urmat cursul primar / elementar (1943-1950) în diferite şcoli din municipiul de pe Bega, Şcoala Medie Tehnică de Construcţii din Timişoara (1950-1954), Facultatea de Arte Plastice din Timișoara (1960-1963), Institutul Naţional de Arte Plastice « Nicolae Grigorescu » din Bucureşti, Secţia muzeologie (1978-1981).
A activat ca profesor de desen la Liceul din Recaş, judeţul Timiş (1963), conservator la Centrul Judeţean al Creaţiei Populare Timiş (1963-1993 şi 1996-2006), inspector de specialitate la Inspectoratul pentru Cultură al Judeţului Timiş (1993-1996) şi, în paralel (1965-1968; 2000-2016), profesor al clasei de sculptură a Şcolii de Arte dinTimişoara.
A debutat publicistic în 1966, iar în dramaturgie, cu piesa Coroană pentru Doja, Teatrul Naţional Timişoara, stagiunea 1972-1973. Primul său roman, Ploaia de nisip, a apărut în 1982. A debutat în arte plastice cu basorelieful Muzicanţii, faţada Căminului Cultural din Româneşti, județul Timiş (1968). În 1975, a devenit membru al Uniunii Scriitorilor din România.
A colaborat intens la importante publicații culturale: „Orizont”, „România literară”, „Tribuna”, „Transilvania”, „Banat”, „Steaua”, „Meridianul Timişoara”, „Reflex”, „Orient latin”, „Paralela 45”.
Opera sa literară numără, între altele, romanul Ploaia de nisip (1982, 2012); Fiinţe de o zi. Povestiri (1984); Fratele nostru Abel. Şi alte douăsprezece povestiri (2007); Nebun după Paris, roman (2016) și piesele de teatru: Tentaţia. Coroană pentru Doja, apărută în volum în 1989 (Teatrul Naţional din Timişoara, stagiunea 1983/1984 şi Teatrul Naţional din Cluj-Napoca, stagiunea 1984/1985), Appassionata (Teatrul Naţional din Timişoara, stagiunea 1974/1975), Tunul de cireş (Teatrul de Nord din Satu-Mare, stagiunea 1976/1977), Napoleon, Soldatul şi Femeia sau Îngerul călău (2000), Leoaica rănită sau Ce faţă umană are fiara (2009) și Măştile scribului (2011). Este prezent în antologia Pagini despre Banat, 2011.
Activitatea sa a fost încununată cu numeroase premii și distincții onorifice, precum: Premiul Opera Omnia al Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România (2016) ; Premiul Ion Luca Caragiale al Academiei Române pe anul 2009 pentru piesa Leoaica rănită sau Ce faţă umană are fiara; Premiul pentru Teatru al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru piesa Coroană pentru Doja, 1972 ; Premiul TVR pentru piesa SOS, om în derivă, 1976; Premiul III al Teatrului Mic Bucureşti pentru piesa Camera oglinzilor (coautor Emanuil Copăceanu), 1982; Premiul pentru Proză al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, pentru romanul Ploaia de nisip, 1982; Premiul pentru Dramaturgie al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România, 2000; Premiul Special al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România pentru volumul de proză scurtă Fratele nostru Abel, 2008; Premiul Consiliului Judeţean Timiş Pro cultura-Timisiensis, 2008; Diploma de Excelenţă a Primăriei Municipiului Timişoara, 2008 și 2016; Diploma de excelenţă a Mitropoliei Timişoara, 2016; Ordinul Crucea „Episcop Elie Miron Cristea”, Episcopia Caransebeşului, 2010. Este Cetăţean de Onoare al Municipiului Timişoara (2016).
Prodigioasa sa activitate literară a fost însoțită de o efervescentă creație în domeniul artelor plastice, lucrările sale de sculptură, îndeosebi portrete, îmbogățind substanțial patrimoniul cultural național.
Prin dispariția lui Aurel Gheorghe Ardeleanu, spirit creativ și prieten neasemuit, comunitatea artistică românească suferă o imensă și ireparabilă pierdere.
