Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România anunţă cu tristețe stingerea din viaţă a scriitorului Ioan (Ivan) Ardelean, remarcabil poet de limbă ucraineană.
Ioan (Ivan) Ardelean (4 iunie 1942, Crăciuneşti / Maramureş – 3 februarie 2021, Cluj-Napoca)
Poet de limbă ucraineană.
A absolvit Facultatea de Fizică a UBB (1966).
Doctor în fizică al UBB (1980).
Premiul Academiei Române „Constantin Miculescu” 1980.
Debut absolut cu poezia „Cântec” în cotidianul ucrainean „Novîi Vik” din Bucureşti, 1961.
Debut editorial în 1971, în volumul colectiv al scriitorilor ucraineni din România „Timp Înaripat”.
Prezent în „Antologia poeziei ucrainene din România” de Şt. Tcaciuc, 2000.
Volume: Drumul, versuri, 1987; Gustul absenţei, versuri, 1992; Dincolo de pragurile cerului, versuri, 2000; Daţi cerului azur, 2001; Cu mâinile înălţate spre cer, 2002; Vise de toamnă, 2003; Însemnări de călătorie, 2004; Gânduri argintii, 2005; Urme ruginii, 2006.
Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru poezie în limba ucraineană (volumul Nostalgia ferestrelor), 2001.
„…noua literatură ucraineană din România s-a zămislit şi şi-a legitimat prezenţa prin venirea în albia ei a mai multor valuri de scriitori. Primul val a fost valul scriitorilor ucraineni din Bucovina care s-au refugiat în România. Cel de-al doilea val de scriitori, toţi originari din România, a fost format din tinerele talente Ivan Fedko, Stepan Tcaciuc, Iuri Pavliş, Myhailo Voloşciuk, Corneliu Irod, Ivan Nepohoda şi alţii. Al treilea val de scriitori s-a compus din poeţii Ivan Kovaci, Myhailo Nebeleak, Pavlo Romaniuk, Ivan Ardelean, Ivan Onujyk, Teofil Reboşapka etc. Apoi noua literatură ucraineană din România şi-a urmat cursul firesc”.
(Myhailo Traista)