Pe 25 martie 2020, s-a stins din viață Mihail Diaconescu, romancier, istoric literar, estetician, critic de artă și teolog. Născut în comuna Priboeni din fostul judeţ Muscel, pe 8 noiembrie 1937, a absolvit în 1955 Liceul „Gheorghe Şincai” din Bucureşti. În 1960 a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti. În 1972 a obţinut titlul de doctor în filologie la Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iaşi cu o teză intitulată Gib I. Mihăescu. Prezentare monografică.
A debutat în publicistica literară în 1960. Debutul editorial a fost în 1963, cu romanul Visele au contururi precise.
Între 1960 şi 1964 a fost profesor de limba română, limba latină, logică şi psihologie la Liceul „Şt. O. Iosif” din Rupea, jud. Braşov. Între 1965-1985 a fost asistent, lector şi conferenţiar, şef de catedră la Universitatea din Piteşti. Între 1985-1995 a lucrat în calitate de cercetător ştiinţific principal la Institutul de Istorie şi Teorie Literară „G. Călinescu” al Academiei Române.
Opera sa numără volume precum Visele au contururi precise (1963), Culorile sângelui (1973), Adevărul retorului Lucaci (1977), Umbrele nopţii (1980), Marele cântec (1982), Călătoria spre zei (1982), Speranţa (1984), Depărtarea şi timpul (1986), Sacrificiul (1988), Nopţi şi nelinişti, Pseudojurnal metafizic (2008).
Prin dispariţia lui Mihail Diaconescu, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere.
