O reacție a lui Gellu Dorian la calomniile lui Dan Lungu

Noutati   13 Dec 2019

 

Unora le place harţa

 

Ascuns într-o lume care, pasămite, a ajuns acolo prin votul poporului – nu contează procentul de alegători care au auzit de el – senatorul de Iaşi al Partidului Uniunea Salvați România, Dan Lungu, deşi nu l-am văzut niciodată să ia cuvântul în Parlament pentru ceva care să intereseze cu adevărat pe cei care l-au trimis acolo sau pe toţi românii, așa cum ar fi normal, continuă pe căi virtuale, din cerdacul biroului său senatorial, fără să i se zărească ochii, să se folosească de această pârghie pentru a ataca breasla din care și el face parte, Uniunea Scriitorilor din România. Aceasta are aceeaşi abreviere, U.S.R., ca și partidul sus menționat, dar are cu totul şi cu totul alte scopuri: fondurile agonisite cu greu, statutar şi legal, le utilizează în folosul celor peste 2.700 de membri ai săi, pe când Uniunea Salvaţi România, partid tânăr, funcționând pe bani publici, le utilizează în avantajul unui segment de acoliţi, fiecare cu interesul său, voind ca partidul să le ofere imunitate sau să salveze ceva ce nici ei, din câte mi-am dat seama, nu ştiu.

Atacă, așadar, breasla scriitoricească dintr-o hipercorectitudine, vezi, Doamne, care nu-i dă pace să doarmă sau să-şi vadă de jobul vremelnic din Senat. Din biroul lui senatorial (cu adresă poştală în Iaşi şi cu o menire specială să servească o parte din comunitatea ieşeană în numele căreia a candidat!), utilizând bani publici pentru scopurile lui justiţiare, emite tot felul de acuze, nefondate, după ureche, împotriva Uniunii Scriitorilor, care se află de câţiva ani în procese cu foşti membri ai acesteia, inşi care-şi revendică, uzurpator, titulatura şi fondurile Uniunii. Asaltul asupra Uniunii Scriitorilor este cunoscut şi intrat pe făgaşul justiţiei. Cea care încearcă să descâlcească maşinăria diabolică pusă în funcțiune de aceștia: este vorba de peste 190 de procese, toate cele ajunse la sentință definitivă fiind câştigate de Uniune, altele sunt încă pe rol. Dar toate înseamnă bani irosiţi, timp pierdut și un mare deficit de imagine pentru Uniunea Scriitorilor. Însă domnul senator de Iaşi, devenit stindard al acestei lupte oarbe cu propriii colegi, fost candidat la funcţia de preşedinte al organizației noastre, conform Statutului pe care-l încalcă cu bună ştiinţă, învins în alegeri, vânează acum greşeli în activitatea conducerii Uniunii și, dacă nu le găsește, le inventează el. Asmute tot felul de organisme de control, folosindu-se de poziția sa de parlamentar, în cu totul alte scopuri decât cele normale şi, în final, dezinformează, după metodele grupului al cărui port-drapel a devenit, sperând că poate, poate îi va reuşi lovitura şi va ajunge el în fruntea breslei și va avea la discreție, crede el, fondurile Uniunii Scriitorilor, cărora să le dea aceeași destinație ca și altor fonduri publice cu care a realizat „o mare izbândă culturală” la Iași, ceea ce, să nu uităm, i-a legat niscaiva tinichele de coadă, coadă pe care crede că şi-a tăiat-o odată cu accederea în Parlamentul României. Nu, nu şi-a tăiat-o, e acolo, cu o hotărâre definitivă, în atenţia aceleiaşi Curţi de Conturi, dar de data asta din Iaşi.

Părea, în ultima vreme, că s-a liniștit și că își vede de treaba pentru care se află în Senat. Dar iată că iese iarăşi, pe portalul de socializare virtuală al biroului său senatorial, cu reclamaţii şi sesizări care conțin dezinformări despre breasla din care face parte, despre nereguli închipuite mereu cântate de el pe o singură strună, cu tonuri false. Despre ce nereguli o fi vorba nu se spune clar, se insinuează că banii au fost cheltuiţi cum nu se cuvine și se lansează tot felul de alte aberaţii. Or, aceste fonduri au fost de fiecare dată cheltuite conform legii, fără nicio abatere. De ce senatorul „grijuliu” cu banii la care el nu ajunge şi justiţiar doar cu alţii, nu şi cu el, nu se întreabă cum sunt cheltuiţi banii obținuți din acelaşi timbru literar de către o altă organizaţie non-guvernamentală de utilitate publică, înfiinţată, se pare, doar cu un singur scop: acela de a colecta astfel de fonduri şi de a le cheltui pe fel de fel de proiecte cel puțin discutabile? Poate n-o şti domnul senator de existența acestei organizații (ARCCA este numele ei).

Și apoi, cunoaște cumva Statutul Uniunii Scriitorilor? Nu cred. Că, dacă l-ar cunoaşte în toate capitolele sale, ar afla ce i se poate întâmpla unui membru care aduce prejudicii de imagine breslei din care face parte. Cine ştie, poate chiar asta îşi doreşte, de bine ce foloseşte banii publici alocaţi biroului senatorial pentru cu totul alte scopuri decât cele pentru care sunt meniți. Cert este că Uniunea Scriitorilor din România, pe măsură ce câștigă procesele în care a fost târâtă, va trebui să recupereze banii cheltuiţi în acțiunile din justiție. Are cumva senatorul de Iaşi o soluţie şi noi nu o ştim? Să facă şi el nişte calcule. Dacă nu poate de unul singur, să-i consulte pe ceilalţi din grupul de procesomani, care au simţit pe propria piele cum e să pierzi un proces. Jucăria asta, pe care o foloseşte el acum, nu mai ţine mult şi totul va fi la vedere, nu în spatele reţelei de socializare, de unde poate lansa orice acuzație, orice bombă. O bombă, însă, care s-ar putea să aibă efect, nu chiar întârziat, de bumerang.

 

Arhiva