A plecat dintre noi scriitorul Ion Arieșanu, una dintre personalitățile scrisului bănățean, prozator și jurnalist.
S-a născut la 7 septembrie 1930, la Ocna Mureş, județul Alba.
A urmat școala primară în Ocna Mureş (1938–1943), Liceul „Samuil Vulcan“ din Beiuş (1943–1950), Liceul „Regele Ferdinand“ din Turda (1950–1951) și a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj, în 1955.
A fost succesiv asistent universitar la Politehnica Timişoara, Catedra de Istorie şi Filozofie (1955–1957), redactor la ziarul „Drapelul roşu“ (1957), muncitor la Prodexport Timişoara (1957–1958), redactor la revista „Scrisul bănăţean“ (1958–1968), redactor-şef adjunct la ziarul „Drapelul roşu“ și redactor-şef al revistei „Orizont“ (1972–1990).
A debutat cu proză scurtă în „Făclia Ardealului“ din Cluj (1951) și a colaborat la numeroase publicații precum: „Familia“, „Steaua“, „România literară“, „Astra“, „Convorbiri literare“, „Luceafărul“, Radio Timişoara, TVR. În 1962, a debutat editorial cu volumul de proză scurtă Anii adolescenţei.
Cuprinzătoarea sa operă literară include, între altele, volumele: Trenul albastru, proză scurtă, 1965; Vară târzie, proză scurtă, 1967; Vrajă sau transformarea miraculoasă a lucrurilor, roman, 1971; Lumini peste Apuseni, reportaje, 1974; Însemnările unui profesor de ţară, 1975; Lumină stranie, nuvele, 1981; O pasăre în iarnă, roman, 1986; Lumina de la capătul nopţii, roman, 1987; Cei buni mor cei dintâi, roman, 1998; Flacăra singuratică, roman, 2004.
În 1978, i-a fost tradus în limba slovacă romanul O complicată stare de fericire / Zlozity pocit stastia, publicat la Bratislava.
A îngrijit, alături de Ion Velican, Dansul săbiilor. O panoramă a epigramei româneşti contemporane, 1975.
Prin plecarea sa dintre noi, Ion Arieșanu lasă în urmă un dureros gol, regretul pentru obștea scriitoricească de a fi pierdut un coleg și un prieten desăvârșit.