In memoriam Teodor Vârgolici
S-a stins din viață Teodor Vârgolici, specialist eminent în istoriografia noastră literară, editor și îngrijitor de ediții critice importante pentru literatura și cultura română.
Născut la Valea Cânepii, în județul Brăila, pe 12 februarie 1930, a urmat Liceul Nicolae Bălcescu din Brăila și apoi Facultatea de Filologie a Universității din București.
A fost cercetător la Institutul de Istorie Literară și Folclor al Academiei Române, secretar al comitetului de redacție la revista „Studii și cercetări de istorie literară și folclor”, director adjunct al Muzeului Literaturii Române și redactor-șef al Editurii Minerva.
A debutat pe când era elev, în 1946, cu versuri publicate în gazeta „Facla” din Brăila, iar editorial în 1956, cu volumul Începuturile romanului românesc.
A colaborat la „Națiunea”, „Flacăra”, „Tânărul scriitor”, „Gazeta literară”, „Luceafărul”, „Viața românească”, „România literară”, „Tribuna”, „Steaua”, „Revista de istorie și teorie literară”, „Adevărul literar și artistic”.
A primit în mai multe rânduri Premiul Uniunii Scriitorilor și a fost distins cu Premiul Academiei Române.
Printre volumele lui Teodor Vârgolici se numără Alecu Russo (1964), Gala Galaction (1967), Retrospective literare (1970), Dimitrie Bolintineanu și opera sa (1971), Introducere în opera lui Dimitrie Bolintineanu (1972), Scriitori și opere (1978), Aspecte ale romanului românesc din secolul al XIX-lea (1985), Idei și idealuri literare (1987), Istoricul Societății Scriitorilor Români (2002), Caleidoscop literar (2003).
Dintre edițiile îngrijite de Teodor Vârgolici, cele mai importante – și premiate – au fost cele din opera lui D. Bolintineanu și Gala Galaction.
În cuvintele lui Dumitru Micu, „spre a media o cât mai exactă și completă cunoaștere a scriitorului și a epocii în care a trăit, cercetătorul a întreprins tot ce era posibil în vederea unei documentări integrale”.
Prin dispariția lui Teodor Vârgolici, Uniunea Scriitorilor din România și întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere.
