In memoriam Gheorghe Iova
Filiala București – Poezie a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu deosebită tristețe dispariția poetului Gheorghe Iova.
A fost un scriitor original, nonconformist, un neo-avangardist care a influențat literatura generației sale.
S-a născut în anul 1950, la Găgeni, Buzău. A absolvit în 1972 Facultatea de Limba și Literatura Română a Universității din București, specialitatea Limba și literatura română – Limba și literatura franceză.
Până în 1989 a fost, pe rând, profesor de limba franceză (1972-1976), în comuna Breaza și în orașul Râmnicu Sărat, muncitor necalificat la Întreprinderea de Filatură si Finisaj Balotești (februarie-august 1978) și la Centrul de Cercetare și Proiectare a Îmbrăcămintei din cadrul Centralei Industriei Confecțiilor din București (1980-1989).
Din 1990, a fost redactor la revistele Contrapunct (1990-1992) și Contemporanul – ideea europeană (1992-1994), profesor de filosofie la Academia de Arte din București (1994-1996 și 1997-1998) și muzeograf la Muzeul Literaturii Române din București.
A debutat, în 1983, în antologia Desant 83, prefațată de Ovid S. Crohmălniceanu (1983, ediția a II-a, Editura Paralela 45, 2000).
În 1992, a publicat volumul personal Texteiova.
A primit premiul Frontiera Poesis, pentru „Cartea de poezie a anului”, pentru volumul 1973. Sintaxa libertății de a spune, Editura Axa, 1998.
În anul 1999, a primit Premiul Uniunii Scriitorilor din România pentru eseu, pentru volumul Acțiunea textuală. Bunul simț vizionar.
Prin despărțirea de Gheorghe Iova, literatura noastră suferă o dureroasă pierdere.