In memoriam Micaela Ghițescu
Filiala București – Traduceri Literare a Uniunii Scriitorilor din România (Fitralit) anunță cu durere în suflet trecerea în neființă a Micaelei Ghițescu (18 iulie 1931 – 13 mai 2019).
Excepțională traducătoare a literaturii portugheze și braziliene, ea este totodată și autoare a unor dicționare extrem de utile nu numai studenților, dar și traducătorilor din spaniolă și portugheză.
Nu a fost numai o intelectuală valoroasă, dar și o victimă a regimului comunist. A fost arestată în 1952 împreună cu așa-numitul „lot francez” – foste eleve și profesoare de la Liceul Francez –, fiind condamnată la 4 ani de închisoare. Eliberată printr-o amnistie în anul 1955, după 3 ani de detenție, a reușit să-și termine studiile la Universitatea din București în anul 1957. Cu toate că era absolventă de studii universitare, deoarece a fost deținut politic, este din nou pedepsită, fiind nevoită să lucreze la început ca muncitor necalificat. Ulterior, este traducătoare de texte tehnice și documentaristă la Institutul pentru Control de Stat al Medicamentului și Cercetări Farmaceutice din București (1959-1970), după care ocupă postul de redactor la Biblioteca Centrală Pedagogică (1971-1986).
Învață singură spaniolă și portugheză și începe să traducă din 1964. Colaborează cu articole și traduceri la reviste culturale importante din țară (România literară, Luceafărul, Secolul XX) și străinătate (Jornal de Letras, Artes & Ideias, Letras & Letras din Portugalia și Translitterature din Franța).
A tradus îndeosebi din portugheză (Fernão Mendes Pinto, Almeida Garrett, Alexandre Herculano, Eça de Queirós, Fernando Namora, Dinis Machado, Irbano Tavares Rodrigues, Américo Guerreiro de Sousa) și braziliană (Érico Veríssimo, José Sarney), dar și din franceză (Pierre-Dominique Gaisseau), spaniolă, engleză și germană. A făcut și retroversiuni din opera poetică a lui Lucian Blaga și George Bacovia.
Micaela Ghițescu a primit multe premii în țară și străinătate printre care titlul de Mare Ofițer al Ordinului Infante Don Henrique, distincția fiindu-i acordată la București de Președintele Portugaliei. În toamna anului trecut a primit Premiul Opera Omnia din partea colegilor de breaslă de la Fitralit.
Ani la rând a activat în Comitetul Director al Fitralit, Filială pe care a condus-o între 2005 și 2009. A lucrat de la întemeiere în redacția revistei Memoria – revista gândirii arestate, iar în ultimii 16 ani a fost directoarea ei.
Cultura țării noastre pierde nu numai o intelectuală de valoare, o strălucită traducătoare de literatură, ci și un om cu un suflet bun, nobil, delicat, un om săritor cum puțini se găsesc pe lume.