In memoriam Gheorghe Izbăşescu
S-a stins din viaţă Gheorghe Izbăşescu.
Poetul (dublat sporadic de prozator) s-a născut în 8 septembrie 1935, în comuna Lăicăi (astăzi, sat al comunei Cetăţeni) din fostul judeţ Muscel (azi, Argeş).
A urmat şcoala primară şi gimnazială în satul natal, Târgovişte şi Boteni, iar liceul la celebrul „Ienăchiţă Văcărescu” din Târgovişte, păşind aievea pe urmele prozatorilor din „Şcoala de la Târgovişte”. După absolvirea liceului în 1953, se înscrie la Facultatea de Filologie a Universităţii din Bucureşti, întrerupând cursurile în anul al IV-lea din motive familiale, pentru a reveni după mai mulţi ani la Filologia Universităţii din Iaşi, pe care a absolvit-o în 1970. Din 1975 ajunge profesor al Catedrei de Creaţie literară a Casei Pionierilor, transformată în Clubul Elevilor după 1989, când devine director al instituţiei. În acest cadru înfiinţează Liga Culturală Zburătorul şi, în martie 1990, întemeiază revista cu acelaşi nume, al cărei redactor-şef este pe toată durata apariţiei. Devine membru al Uniunii Scriitorilor din România în 1990, în Filiala Bucureşti, iar în 2002 se numără printre fondatorii Filialei Piteşti a U.S.R.
Ajunge să debuteze la aproape cincizeci de ani. Primul său volum, Viaţa în tablouri, din 1984, va fi apreciat pe măsură şi fără complezenţă de critica literară în exerciţiu, începând cu Laurenţiu Ulici şi încheind cu Radu G. Ţeposu. Cartea debutului va fi completată în anul următor cu Garsoniera 49, conturând un topos poetic inconfundabil. Firul editorial se întrerupe aici, din pricina cenzurii, fiind reluat în 1993, cu Ansamblul de manevre şi, mai ales, Coborârea din tablouri, considerată de autor „partea a treia a unei cărţi cu subiect unitar”. După care, poetul recuperează manuscrisele din sertar, cuprinzând şi poeme rescrise: Melodrama realului (1995); Cântece de mântuire; Muza din tomberon (ambele, în 1998); Mona-Ra (2000); iar mai târziu: Jocurile minţii (2007); Experimente mentale (2009) şi Pietonii lui Pan (2010). Se adaugă acestora antologiile de autor: Ulise al oraşului (în două ediţii: 1994 şi 2008, ultima considerată „definitivă”); Melodrama realului, 2003 (reluând titlul volumului din ’95), cea mai reprezentativă; Un pumnal sub cămaşă, 2009, care încorporează şi poemele din volumul publicat în 2007, Jocurile minţii. Iar în anii din urmă publică un singur volum: Râsul galben din adânc (2012). În toate acestea, graniţa dintre inedite şi poemele selectate este greu de precizat, întrucât poetul rescrie febril poemele de odinioară, adaugă şi restructurează asiduu, dând alt contur ciclurilor anterioare. Doborât de o boală necruţătoare, Gheorghe Izbăşescu a murit în 9 octombrie 2017, în singurătatea apartamentului său din Oneşti – echivalentul garsonierei 49, toposul poetic de la debut – , departe de prietenii din Piteşti şi rudele din Târgovişte care l-au susţinut. A fost înmormântat într-o criptă a familiei din cimitirul Mănăstirii Viforâta, în prezenţa câtorva scriitori din Filiala Piteşti şi a rudelor.