Prin dispariţia lui Florin Manolescu, literatura română şi studiile filologice înregistrează o grea pierdere. Unul dintre cei mai respectaţi specialişti în domeniu, Florin Manolescu (11 ianuarie 1943 – 11 decembrie 2015), a fost din 1993 lector, iar din 1995 profesor la Seminarul de Romanistică al Universităţii Ruhr din Bochum, Germania.
Opera sa este formată din titluri de referinţă bibliografică: Poezia criticilor, Editura Eminescu, 1971 (Premiul Uniunii Scriitorilor); Literatura S.F., Editura Univers, 1980; Caragiale şi Caragiale, Jocuri cu mai multe strategii, Editura Cartea Românească, 1983, reed. la Editura Humanitas, 2002; Litere în tranziţie, Editura Cartea Românească, 1998; Misterul camerei închise. Nouă povestiri incredibile, Editura Humanitas, 2002; Enciclopedia exilului literar românesc, 1945-1989. Scriitori, reviste, instituţii, organizaţii, Editura Compania, 2003 (Premiul Institutului Cultural Român); ediţia a doua revizuită şi adăugită, Editura Compania, 2010 (Premiul Şerban Cioculescu pentru istorie literară, acordat de Muzeul Naţional al Literaturii Române, Premiul Titu Maiorescu, acordat de Academia Română); Mentaliştii. Alte nouă povestiri incredibile (Premiul Societăţii Române de Science Fiction şi Fantasy), Editura Cartea Românească, 2009; Cu ochii pe mine. Jurnal român-german, 1995, Editura Cartea Românească, 2010; Il gatto e l’astronomo (traducere în limba italiană şi postfaţă de Angela Tarantino), Editura Mobydick, Faenza, 2013.
Florin Manolescu a colaborat la publicaţii ca: Amfiteatru, România literară, Contemporanul, Luceafărul, Viaţa Românească, Analele Universităţii Bucureşti, Cahiers roumains d’études littéraires, Euresis. Cahiers roumains d’études littéraires (serie nouă), Revista de istorie şi teorie literară, Rumänische Rundschau, Manuscriptum şi a fost membru în colegiile de redacţie ale revistelor Caiete critice şi Vatra, al PEN-Clubului român şi al Consiliului ştiinţific al Institutului Naţional pentru Memoria Exilului Românesc.