Filiala București Dramaturgie a Uniunii Scriitorilor a luat cunoștință cu deosebită tristețe de încetarea din viață, în ziua de 27 ianuarie 2014, a distinsului confrate, prozatorul bucureștean Mircea Constantinescu.
Mircea Constantinescu s-a născut la 18 iulie 1945 la Târgoviște. A absolvit Liceul „Ienăchiță Văcărescu” (fost Bălcescu) din Târgoviște (1963). Urmează cursurile Institutului Pedagogic București, încheiate cu dublă licență, în „Biblioteconomie” și „Bibliologie” (1966). Absolvă Facultatea de Sociologie la Universitatea București, licențiat în „Sociologia culturii”(1972). Lucrează ca sociolog și bibliolog. Debut literar cu versuri în revista „Amfiteatru” (1966), care, în 1968, îi acordă premiul pentru debut.
Editorial debutează cu proză scurtă în volumul „Ciudățenii de familie” (1968). Colaborează la numeroase reviste din toată țara. A fost membru al comitetului secției de proză al Asociației Scriitorilor București, al Comisiei Sociale a Uniunii Scriitorilor, al juriului Concursului Național de Literatură „Moștenirea Văcăreștilor”. Distins cu premii ale Societății Scriitorilor Târgovișteni.
Dintre scrierile sale de proză: „Ciudățenii de familie” (1968, premiat), „Cancerul blond” (1970), „Smog” (1971 – lucrare retrasă din librării/biblioteci, figurând într-un index promulgat de „revoluția culturală” ceaușistă), „Amurgul levantinilor” (vol. 1 1978, vol. 2 1981), „Își amintea de Casablanca” (1984), „Aleargă pentru viața ta” (1985), „Au fost odată ca niciodată” (1987), „Români, vă ordon să stați la coadă” (1997), „Impozit pe viață” (1998), „Te rog să mai trăiești puțin” (1998), „Stand-by” (2002), „Spovedanii” (2005), „Cu noi în cârcă, Europa” (2012). În proza non-ficțională: „Cum îndemult Bucureștii petreceau” (1977), „Când toca la Radu-Vodă” (1992), „După București, potopul…” (2002), „Tropăind prin Spațiul Schengen” (2006), „Orașul de la parter” (2009), „Noaptea, când toate blondele sunt brunete” (2010), „Ronțăit de viu” (2012). Eseuri: „Triumful lui Făt-Frumos” (1979), „Vedeta” (2001), „La început a fost tăcerea” (2006, premiat).
Prin dispariția lui Mircea Constantinescu proza românească și lumea literară suferă o dureroasă pierdere.