Vineri, 18 octombrie a încetat din viaţă Olga Zaicik.
S-a născut pe 8 noiembrie 1921 în Lodz (Polonia). Fiică a Jonei (născută Landau) şi a lui Manase Zayczyk, tehnician textilist, Zaicik se stabileşte în România împreună cu familia în 1927. Urmează cursurile primare şi secundare la Piteşti (1928-1938), absolvite la Şcoala Centrală din Bucureşti (1938-1940), se înscrie la Facultatea de Litere şi Filosofie a Universităţii din acelaşi oraş, specializându-se în limba şi literatura franceză (1944-1947).
Îşi va susţine licenţa cu teza Le Sentiment de la mort chez Pascal. Din 1948 până la pensionare (1976) va fi redactor la Editura de Stat (1948-1951), Editura de Stat pentru Literatură şi Artă (unde va deveni în 1959 şef de secţie), Editura pentru Literatură Universală (ca şef al secţiei de literaturi romanice din 1965) şi Editura Univers (din 1970). Colaborează la „Secolul 20″, „România literară”, „Cahiers roumains d’etudes litteraires” etc.
Pentru activitatea de traducătoare a primit din partea statului polonez Crucea de Aur a Ordinului pentru Merit (1970), Medalia Amicus Poloniae (1976), Premiul Asociaţiei Autorilor (ZAIKS) (1980) şi Crucea de Cavaler al Ordinului Naţional Merite pentru Republica Polonă (1999), iar din partea Preşedinţiei României Ordinul Naţional pentru Merit în grad de Ofiţer (2000).
Primul studiu critic publicat de Zaicik, Pasiunea romantică (1965), prezintă creaţia poeţilor Adam Mickiewicz şi Juliusz Siowacki, reprezentativi pentru romantismul polon. Folosind selectiv datele biografice, numai în măsura în care fundamentează trepte conceptuale, autoarea îşi punctează cercetarea cu accente interpretative originale. Cel mai interesant, în planul analizei estetice, este capitolul De la Werther la Faust, în care se urmăreşte evoluţia eroului lui Mickiewicz din poemul Străbunii, de la sentimentalul Gustaw la ingeniosul Konrad, în paralel cu cea de la Werther la Faust, personajele lui Goethe. Scrisă într-un stil alert, partea dedicată lui Mickiewicz evidenţiază mai cu seamă contribuţia poetului, lăsând în umbră activistul social, publicistul şi prozatorul. În cazul lui Siowacki, expunerea urmează acelaşi criteriu cronologic, înregistrându-i dominantele, aflate sub semnul lui Byron, Shakespeare sau Dante, iar ultima perioadă, cea mai importantă şi cea mai dificilă, influenţată de mistica lui Andrzej Towiahski. Documentaţia bogată ce se întrevede în spatele comentariului exigent, metoda analitică şi supleţea unor judecăţi critice fac din carte o reală contribuţie la cunoaşterea celor doi poeţi în spaţiul românesc.
Monografia Henryk Sienkiewicz (1972) continuă mai vechile preocupări, scriitorul fiind situat prin poetica romanelor istorice mai aproape de romantism decât de realism, predominant totuşi în epopeea sa. Miezul cărţii îl alcătuieşte analiza consacrată trilogiei istorice care l-a impus ca maestru al genului în Polonia. Pornind de la părerile lui Sienkiewicz, Zaicik insistă convergent asupra genezei, a problematicii şi a tipologiei. Fără a neglija paralelismele cu reprezentanţii romanului istoric din alte literaturi, cu westernul modern ori cu folclorul, autoarea păstrează detaşarea necesară pentru a formula cu fineţe şi scăderile celor trei părţi componente, fundamentând o ierarhizare valorică, în fruntea căreia se află Potopul. Celelalte scrieri sunt investigate conştiincios, reliefându-se particularităţile de meşteşug şi problematică şi prin raportarea la alte texte.
La fel de atent sunt comentate două romane de moravuri cu subiect contemporan, Fără ideal şi Familia Potaniecki. Interpreta sesizează că alături de perspectiva criticii tradiţionale şi a recursului la ideile pozitiviste, mai este posibilă şi alta, care afirmă o linie estetică neîntreruptă prin obiectul urmărit şi soluţia propusă pentru rezolvarea impasului social, regenerarea aristocraţiei funciare în „purgatoriul” energiilor stării a treia şi reîntoarcerea la proprietatea latifundiară, exploatată corespunzător noilor condiţii – un fel de patriarhalism romantic.
Ca traducătoare, Zaicik s-a implicat în transpunerea în româneşte a prozei polone, în palmaresul său intrând versiuni la autori de primă mărime, precum clasicii Bolesîav Prus, Henryk Sienkiewicz (Potopul), Zofia Nalkowska, Eliza Orzeszkowa, Maria Dabrowska. Un loc însemnat îl ocupă tălmăcirile din proza contemporană, incluse în mai multe antologii, ca şi din scriitori moderni (Jaroslaw Iwaszkiewicz, Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Witold Gombrowicz etc.) ori mai recenţi (Czeslaw Milosz, Olga Tokarczuk). Traducerile se remarcă nu numai prin găsirea celor mai potrivite echivalenţe stilistice, ci şi prin reconstituirea atmosferei şi a ritmului fiecărui text.
Opera literară:
- Pasiunea romantică, Bucureşti, 1965;
- Henryk Sienkiewicz, Bucureşti, 1972.
Traduceri:
- Jerzy Putrament, Realitatea, Bucureşti, 1950;
- Cântecul Varşoviei. Nuvele din noua literatură poloneză, Bucureşti, 1951;
- Leslaw Bartelski, Oameni de dincolo de râu, Bucureşti, 1954;
- Boleslaw Prus, Soartă de orfan, Bucureşti, 1954;
- Maria Dabrowska, Popa Filip, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1957;
- Alexander Fredro, Răzbunarea, prefaţă de Tereza Maiorescu-Kwieczinska, Bucureşti, 1958 (în colaborare cu Virgil Teodorescu);
- Maria Konopnicka, Natură moartă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1960;
- Danuta Bienkowska, Daniel în ghearele leului, Bucureşti, 1961, Regăsire. Vacanţă la Paris, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1992;
- Eliza Orzeszkowa, Julianka, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1962;
- Nuvele clasice polone, Bucureşti, 1963 (în colaborare);
- Henryk Sienkiewicz, Potopul, I-V, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1969;
- Slawomir Mrozek, Fuga în sud, Bucureşti, 1970;
- Jaroslaw Iwaszkiewicz, Proză, în Maica Ioana a îngerilor, I, Bucureşti, 1971, Îndrăgostiţii din Marona, Bucureşti, 1972, în Povestiri muzicale, Bucureşti, 1979;
- Michal Walicki, Vermeer, prefaţă de Vasile Drăguţ, Bucureşti, 1972;
- Julian Kawalec, Dansul eretelui. Caut casă, Bucureşti, 1973;
- Maria Kruger, Mărgică albastră, Bucureşti, 1973;
- Maria Kuncewiczowa, Străina, Bucureşti, 1974;
- Witold Gombrowicz, Ivona, principesa Burgundiei, Bucureşti, 1975, Jurnal. Teatru, ediţie îngrijită şi postfaţa traducătorului, prefaţă de Romul Munteanu, Bucureşti, 1988, Jurnal, ediţie îngrijită de traducător, prefaţă de K. Jurczak, Bucureşti, 1998;
- Banchetul. Nuvele polone contemporane, ediţie îngrijită şi prefaţă de traducător, Bucureşti, 1976;
- Roman Ingarden, Studii de estetică, introducere de Nicolae Vanina, Bucureşti, 1978;
- Zofia Nalkowska, Dragostea Teresei Hennert, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1979;
- Jozef Ignacy Kraszewski, Meşterul Twardowski, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1981;
- Wojciech Zukrowski, Nopţile Ariadnei, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1983;
- Andrzej Kusniewicz, Lecţia de limbă moartă, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1985, Regele celor două Sicilii. Lecţia de limbă moartă, prefaţă de Constantin Geambaşu, postfaţă D. Branea, Bucureşti, 1998;
- Michal Choromaiîski, Gelozie şi medicină, Bucureşti, 1991;
- Andrei Amalrick, Rasputin, Bucureşti, 1994;
- Jean Chevalier, Alain Gheerbrant, Dicţionar de simboluri, I-III, Bucureşti, 1995 (în colaborare);
- Andrzej Zaniewski, Şobolanul, introducere de autorului, Bucureşti, 1995;
- Ryszard Kapuscihski, Agonia imperiului, Bucureşti, 1996;
- A.D. Xenopol, Teoria istoriei, introducere de Al. Zub, Bucureşti, 1997;
- Stanislaw Ignacy Witkiewicz, Gyubal Wahazar sau în labirinturile nonsensului, prefaţa traducătorului, Bucureşti, 1998, Teatru, prefaţa editorului, Bucureşti, 1998 (în colaborare cu Janina Radu);
- Czeslaw Mitosz, Valea Issei, prefaţă de Marius Lazurca, postfaţă de Stan Velea, Bucureşti, 2000 (în colaborare cu Stan Velea);
- Olga Tokarczuk, Străveacul şi alte vremi, postfaţa traducătorului, Iaşi, 2002.