A plecat dintre noi poetul și prozatorul Vasile Rodian (Vasilache Rodian).
Născut la 21 septembrie 1949, la Crângeni, județul Teleorman, Vasile Rodian a absolvit Școala Profesională Construcții Timișoara și Liceul Filologie-Istorie (Colegiul Bănățean), Timișoara.
Și-a desfășurat activitatea profesională la Regia Autonomă de Transport Timișoara (1966-2010).
Membru al Cenaclului „Pavel Dan” Timișoara, a colaborat la publicații precum: „Orizont”, „Forum studențesc”, „Oltart”, „Thymes”, „Argeș”, „Lumina”, „Poezia” etc.
A debutat în 1991, cu volumul de poeme Jefuirea templului.
A publicat numeroase cărți de poezie și proză: Reconstituirea anarhică, poezie (1996); Surâsul potecii ascunse din Babilonia, versuri (2003); Sigilii, peceți, versuri (2006); Calendarul nisipurilor și al ierbii, versuri (2007); Plecarea din muzeu, versuri (2015); Criza portretului, versuri (2018); Solitudine la marginea ceții, versuri (2020); Movila caselor albe, proză scurtă (2021).
Este prezent în antologiile: Piper, scorțișoară, dafin, vanilie, coordonator Marian Oprea, 2013, poezie; Cuprins sau Un altfel de imperiu, coordonator Eugen Bunaru, 2014, poezie; Sexul frumos, coordonator Marian Oprea, 2015, poezie; Peisaj în devenire, coordonator Marian Oprea, 2017, poezie.
Prezență discretă, aparent fragilă, de o rară delicatețe sufletească, Vasile Rodian rămâne în amintirea tuturor ca un poet delicat, creator al unui univers liric subtil, plin de originalitate.