Filiala București – Critică, Eseistică și Istorie Literară a Uniunii Scriitorilor din România anunță cu tristețe încetarea din viață, în ziua de 27 octombrie 2024, a criticului, istoricului literar, jurnalistului Aureliu Goci.
Aureliu Goci s-a născut la 5 iunie 1948, în comuna Letca Nouă, Giurgiu, și a urmat cursurile Școlii Generale nr. 141 şi ale Liceului Teoretic nr. 36, din Capitală, absolvind în 1967. În 1972 a absolvit Facultatea de Filologie, Secţia Română-Italiană, de la Universitatea din București.
A fost profesor de limba română.
Între 1979 și 1981 a lucrat ca muzeograf la Muzeul Literaturii Române, apoi redactor la revista Manuscriptum.
Din 1990 a lucrat la ziarul Dimineaţa, ca responsabil al paginii de cultură.
Din 1994 a fost redactor la Armonia, la Ţăranul român, iar din 2002 până în 2007 la Economistul.
A editat mai multe publicații.
A fost redactor la Editura Fundaţiei PRO (2002-2006) și la Editura Academiei Române (2009-2013).
Din 2016 a devenit redactor-şef la revista Arena literară.
În legislatura 2006-2009 a fost consilier parlamentar la Comisia de Politică Externă din Camera Deputaţilor.
În 1994 a înființat, alături de soția sa, prozatoarea Gabriela Banu, Editura Curierul Dunării, unde i-au apărut o parte dintre primele cărți.
A debutat în critica literară în anul 1970, în revista România literară, devenind, pentru 7 ani, titular al rubricii „Cronica poeziei”.
De-a lungul carierei scriitoricești, a publicat în Viața Românească, Amfiteatru, Argeș, Tomis, Convorbiri literare, Familia, Ramuri ș.a.
Dintre numeroasele volume publicate, se rețin: Delavrancea şi devenirile arhetipului (1995), Arghezi – eseu despre religiozitatea omului necredincios (1997), Eminescu la infinit (1997), Răzbunarea lui Moromete sau Marin Preda şi onoarea de a fi contrazis de istorie (1998), Arghezi între infinituri (1999), Romane şi romancieri în secolul XX (2000), Geneza şi structura poeziei româneşti în secolul XX (2001), Dinu Săraru şi reconvertirea romanului în poveste (2002), Fenomenul Caragiale şi reîncarnările virtuale (2002), Prozatori români la frontiera mileniului (2009), Apocalipsa după Arghezi (2009), Poeţi români la frontiera mileniilor (2012), Liviu Rebreanu – centrul operei şi distribuţia tipologică (2014), Mircea Eliade – spaţiul ancestral şi dominantele mitului urban (2016), Mihai Eminescu – identitate şi semnificaţie (2017), Poezia românească de la Dosoftei la Nichita Stănescu, I (2018) și II (2019), Magistrul și discipolii (2020), De la Caragiale, prin Urmuz, la Avangarda europeană (2024).
Avea în pregătire un volum despre relația contemporanilor cu scriitorii noștri clasici.
Prin dispariția lui Aureliu Goci, critica și istoriografia noastră literară suferă o grea pierdere.