Filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România anunță plecarea dintre noi a lui Paul Eugen Banciu (prozator, eseist, scenarist, critic de artă și ziarist).
S-a născut la 30 noiembrie 1943, în Botoşani. A absolvit studii liceala la Alba Iulia, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii din Timişoara (1964) și Facultatea de Filosofie a Universităţii „Babeş-Bolyai” din Cluj-Napoca (1974).
A fost: inspector la Inspectoratul pentru Cultură al Regiunii Hunedoara (1964-1968); redactor; şef de secţie culturală; secretar general de redacţie al ziarului „Unirea” din Alba Iulia (1968-1972); redactor principal şi şef de secţie la revista „Orizont” din Timişoara (din 1972); director al Bibliotecii Judeţene Timiş (din 1992).
A fost membru în Consiliul Uniunii Scriitorilor din România, al Comitetului de Conducere al Filialei Timişoara a Uniunii Scriitorilor din România și membru ACIN.
A publicat în numeroase reviste, precum: „Astra”, „Discobolul”, „Luceafărul”, „Tribuna”, „Convorbiri literare”, „Cronica”, „Vatra”, „Familia”, „România literară”, „Contemporanul”, „Însemnări ieşene”, „Orient Latin”, „Anotimpuri literare”, „Timpul”, „Semenicul”, „Orizont” (România), „Oglady” (Novi-Sad, Serbia și Muntenegru), „Signum” (Dresda, Germania), „Lumina” (Novi-Sad, Serbia și Muntenegru), „Ulysse” (Germania), „Litere Europene” (Saint Raphael, Franţa), „Agero” (Stuttgard, Germania).
A colaborat intens la: Radio Bucureşti, Radio Timişoara, Radio Europa Nova, Televiziunea Naţională Română, TVR Timişoara etc.
A debutat, în 1965, cu eseul Sava Henţia și, în 1972, în revista „Orizont”, cu proza Servus Irina.
Primul său roman, Casa Ursei Mari (1978), a fost distins cu Premiul de Debut al Uniunii Scriitorilor din România și a devenit scenariul unui film care s-a bucurat de un deosebit succes.
Opera lui Paul Eugen Banciu este alcătuită dintr-un număr redutabil de volume, majoritatea romane, între care: Reciful (1979), Sărbătorile (1981), Zigguratul (1982), Muflonul, vol. I (1986), Muflonul, vol. II (1989), Casa de pânză (1995), Demonul discret (1996), Noaptea strigoilor (1996), Picătura de cucută (1997), Remora (1998); Grădina lui Epicur, eseuri (2003), Somonul roşu (2004), Luna neagră (2005), Exerciţii de exil interior, eseuri (2006), Pirahna (2012), Singurătatea luminii (2012), Khaire. Jurnalul despărțirilor (2018), Oastea singuratică (2020), Culoarea frigului (2021), Principiul incertitudinii, eseuri (2025).
A publicat în colaborare dicționare și monografii. A scris câteva remarcabile scenarii de film: Femeia din Ursa Mare (1982), Vară târzie (1988), Casa de pânză (1995), Remora (1996).
A fost Cetățean de Onoare al Municipiului Timișoara, titlu acordat de Primăria Municipiului Timișoara în 2014. Creația sa a fost distinsă cu numeroase și importante premii ale unor instituții de cultură din țară și din străinătate.
Prin plecarea neașteptată a lui Paul Eugen Banciu, literatura română de azi îl pierde pe unul dintre cei mai prolifici și mai profunzi romancieri, personalitate cu o foarte largă comprehensiune, om minunat și prieten nepereche.