In memoriam Paul Cornea
S-a stins din viaţă Paul Cornea, nume de referință în istoria și teoria literaturii, critică literară și literatură comparată.
Născut pe 3 noiembrie 1923 la București, a urmat studiile liceale și universitare în Capitală, luându-și licența în litere și filosofie în 1948. Și-a început cariera didactică un an mai târziu, devenind apoi doctor în Filologie în 1971. În anii 1990 a fost șef de catedră și decan al Literelor bucureștene, sprijinindu-i pe cei mai tineri specialiști, foști studenți ai săi, viitori colegi în mediul academic. După o activitate intensă în prima fază a regimului trecut (la Ministerul Culturii, la Direcția Teatrelor și Instituțiilor Muzicale, la Direcția Generală a Editurilor, la Studioul Cinematografic București), s-a retras în sfera cercetării, consacrându-se, la Institutul de Istorie și Teorie Literară „G. Călinescu”, unor lucrări colective și unora proprii. După 1990, a fost una dintre figurile importante în reformarea învățământului românesc, fiind secretar de stat la Ministerul Învățământului între ianuarie și iunie 1990. Din paginile sale memorialistice reiese, în mod transparent și onest, despărțirea de comunismul în care crezuse.
Printre volumele sale se numără titluri care au intrat în bibliografiile de specialitate: „Originile romantismului românesc” (1972, reeditată în 2008), „Conceptul de istorie literară în cultura românească” (1978), „Regula jocului. Versantul colectiv al literaturii” (1980), „Itinerar printre clasici” (1984), „Introducere în teoria lecturii” (1988), „Aproapele și departele” (1990), „Semnele vremii” (1995), „Interpretare și raționalitate” (2006).
A fost membru în comitetul executiv și vicepreședinte al Asociației Internaționale de Literatură Comparată (1991-1997), președinte de onoare al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România, vicepreședinte al Societății de Științe Filologice din România. A fost distins cu „Palmes Academique”, cu gradul de Officier (1997).
Cărți ale sale au primit Premiul Academiei Române și al Asociației Scriitorilor din București, iar pentru întreaga operă a fost distins cu Premiul Național al Uniunii Scriitorilor din România.
Nicolae Manolescu observa „o foarte semnificativă deplasare a criticului şi istoricului literar de la o abordare tradiţională a literaturii la una inspirată de tendinţe moderne, de sociologia culturii, de comparatism, de teoria lecturii şi a receptării, de statistică şi de altele”, spiritul tineresc făcându-l pe cărturar „să-şi întindă în permanenţă antenele spre nou”.
Prin dispariţia lui Paul Cornea, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga noastră lume intelectuală suferă o grea pierdere.
