S-a stins din viață prozatorul Virgil Duda.
Născut pe 25 februarie 1939 la Bârlad, fiul Ucăi și al lui Carol Leibovici, frate al lui Lucian Raicu, a urmat liceul în același oraș, iar apoi Facultatea de Drept din București. A fost jurisconsult la Baia Mare și Ploiești, redactor și producător delegat la Studioul Cinematografic București și la Casa de Filme 1. În 1988 s-a stabilit în Israel, fiind bibliotecar la Tel Aviv. A fost de asemenea redactor la ziarele de limba română „Viața noastră” și „Ultima oră”.
A debutat în 1964, în „Gazeta literară”, cu o schiță, iar primul volum, Povestiri din provincie, a apărut în 1967, într-un moment bun pentru tânăra, pe atunci, generație ‘60 și pentru întreaga literatură română. Opera sa numără titluri precum Catedrala (1969), Anchetatorul apatic (1971), Deruta (1973), Al doilea pasaj (1975), Cora (1977), Măștile (1979), Războiul amintirilor (1981), Hărțuiala (1984), România, sfârșit de decembrie (1991), Alvis și destinul (1993), A trăi în păcat (1996), Viață cu efect întârziat (1998), Șase femei (2002), Ultimele iubiri (2008), Un cetățean al lumii (2011). I s-au decernat mai multe premii literare, atât în România, cât și în Israel.
În romanele de analiză psihologică ale lui Virgil Duda, cum observa Alexandra Ciocârlie, prozatorul „se arată interesat cu deosebire de răsfrângerile existenței sociale în conștiințele individuale”.
Prin dispariţia lui Virgil Duda, Uniunea Scriitorilor din România şi întreaga noastră lume literară suferă o grea pierdere.