S-a stins, la 27 decembrie 2016, la București, traducătoarea Herta Spuhn.
Născută la Cernăuți, în familia unui arhitect, a cunoscut experiența ghetoului și a războiului. Refugiată cu familia în țară, la Bacău, a urmat Liceul Teoretic de Fete din orașul moldovean, apoi Facultatea de Filologie, secția română, a Universității din București (1951-1955).
A fost redactor la Editura Tineretului (1955-1969), ulterior Albatros, la care a lucrat până la pensionare (decembrie 1988).
A editat, la început, literatură SF, apoi scriitori germani din România, precum și versiuni germane ale clasicilor români în colecția „Cele mai frumoase poezii”.
A debutat la revista „Ateneu”, în 1965, iar editorial în 1972, cu versiunea germană a povestirii Ciudatele migrații de Victor Kernbach, inclusă în antologia de proză SF românească Planet im Raum, editată la Berlin.
A colaborat cu precădere în „Rumänische Rundschau”, iar din 2001 îndeosebi la revista „Lettre internationale” cu transpuneri din memorialistică și din texte eseistice contemporane. A prefațat sau comentat opere de Heinrich von Kleist și Hermann Sudermann.
Ca traducătoare, s-a remarcat cu versiunea la cartea lui Gustav René Hocke, Manierismul în literatură, apărută în 1977, iar în ediție integrală în 1998 cu transpuneri din proza contemporană germană (Bernhard Schlink: Evadări din iubire, Crima lui Selb, Întoarcerea acasă) și elvețiană (Martin Suter: Small World, Un prieten nu tocmai perfect...) sau din cea clasică (Lion Feuchtwanger, Frații Oppermann).
A mai tălmăcit lucrări de Sigmund Freud (Introducere în psihanaliză, Psihopatologia vieții cotidiene) și alte cărți cu caracter cultural, de pildă Dicționar de personaje biblice de Martin Bocian – acesta în colaborare, în toate precumpănind grija pentru nuanță și echivalare stilistică adecvată.
Dispariția Hertei Spuhn lasă un gol în rândul traducătorilor de limbă germană ai breslei noastre.